Dictionar

goniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goniomètre)

1. instrument pentru măsurarea unghiu-rilor, folosit în geodezie, topografie etc.
 

fotogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photogoniomètre)

1. instrument pentru măsurători unghiulare pe fotograme.
 

radiogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogoniomètre)

1. aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisiune.
 

stereofotogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréophotogoniomètre)

1. aparat pentru măsurarea unghiurilor din câmpul stereofotogramelor.
 

stereogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréogoniomètre)

1. aparat pentru controlul informației stereofonice și pentru aprecierea diferenței de intensitate și de fază între semnalele stereofonice.
 

radiocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiocompas)

1. radiogoniometru de bord care permite unei (aero)nave menținerea direcției date, datorită indicațiilor furnizate de un post de radioemisiune de pe sol.
 

radiogoniograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogoniographe)

1. radiogoniometru înregistrator.
 

teodolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théodolite)

1. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor.
 

radiogoniometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. radiogoniométrique)

1. referitor la radiogoniometrie, de radiogoniometrie.
2. referitor la radiogoniometru, care se realizează cu ajutorul unui radiogoniometru.