radioemisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioémission)

1. emisiune radiofonică.

emițător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. émetteur)

1. adj. care emite; emitent, emisiv.
2. post ~ = post de radioemisiune.
3. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent.

gisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gisement)

1. unghiul format de axa unei (aero)nave cu direcția către un post de radioemisiune.
2. unghi făcut de direcție cu liniile nord-sud ale caroiajului unei hărți.
3. dispoziția straturilor minerale în scoarța Pământului.
4. strat de minerale.

localizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (localiza)

1. acțiunea de a (se) localiza.
2. ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale.
3. operă literară localizată.
4. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc.
5. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor.

partaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. partage)

1. împărțire a unei moșteniri între persoanele îndreptățite s-o stăpânească, făcută de o instanță judecătorească sau de succesori între ei.
2. împărțeală.
3. folosirea aceluiași canal de frecvențe de emisiuni de către mai multe stații de radioemisiune.

radiocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiocompas)

1. radiogoniometru de bord care permite unei (aero)nave menținerea direcției date, datorită indicațiilor furnizate de un post de radioemisiune de pe sol.

radiogoniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogoniomètre)

1. aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisiune.