localizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (localiza)

1. acțiunea de a (se) localiza.
2. ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale.
3. operă literară localizată.
4. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc.
5. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor.

asteropsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astero- + -opsie)

1. agnozie vizuală constând în imposibilitatea de localizare a obiectelor apropiate, care par plasate în același plan în spațiu.

biolocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + locaţie)

1. procedeu biofizic de detecție și localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.

cenestopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénestopathie)

1. senzație penibilă, cu localizare difuză în diferite regiuni ale corpului sau organelor interne.

craniostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crâniostat)

1. dispozitiv pentru localizarea și fixarea craniului în vederea executării unei radiografii.
2. suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui.

hemangioblastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hémangioblastome)

1. (med.) tumoare vasculară benignă, cu creștere lentă, care se găsește cel mai adesea în fosa posterioară, în cerebel; hemangiom capilar malign, cu localizare cerebrală; angioblastom.

hemiparkinsonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hemi- + parkinsonism)

1. sindrom parkinsonian cu localizare la una dintre jumătățile corpului.