Dictionar

cerebel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cerebellum)

1. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic.
 

CEREBELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cerebellum „creier mic”)

1. „creier mic, cerebel”.
 

cerebelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébellopathie)

1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.
 

cerebelos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérébelleux)

1. (anat.) care este relativ sau care este specific cerebelului.
2. (med.) care provine dintr-o leziune a cerebelului.
 

neocerebel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + cerebel)

1. parte recentă filogenetic a cerebelului.
 

cerebelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébellopathie)

1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.
 

cerebelos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérébelleux)

1. (anat.) care este relativ sau care este specific cerebelului.
2. (med.) care provine dintr-o leziune a cerebelului.
 

culmen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. culmen)

1. porțiune superioară a monticulului vermisului cerebelului.
 

hemangioblastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hémangioblastome)

1. (med.) tumoare vasculară benignă, cu creștere lentă, care se găsește cel mai adesea în fosa posterioară, în cerebel; hemangiom capilar malign, cu localizare cerebrală; angioblastom.
 

metencefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métencéphale)

1. al treilea segment al encefalului embrionar, din care se dezvoltă cerebelul.
 

neocerebel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + cerebel)

1. parte recentă filogenetic a cerebelului.