Dictionar

geodezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géodésie)

1. știință aplicată care studiază forma și dimensiunile Pământului, pentru întocmirea hărților și planurilor.
 

cadastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară.
2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează.
3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare.
 

geodez, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. géodèse)

1. specialist în geodezie, disciplină care studiază forma și dimensiunile pământului și tehnica reprezentării cartografice a suprafeței lui.
2. tehnician care se ocupă cu măsurătorile geodezice.
 

geodezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. géodésique)

1. adj. referitor la geodezie.
2. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă.
 

geomorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géomorphie)

1. parte a geodeziei care studiază forma Pământului.
 

goniometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goniomètre)

1. instrument pentru măsurarea unghiu-rilor, folosit în geodezie, topografie etc.
 

teodolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théodolite)

1. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor.