Dictionar

impunător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (impune + -/ă/tor)

1. măreț, falnic, impozant.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

grandios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: it. grandioso, fr. grandiose)

1. măreț, impunător, maiestuos.
 

impozant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imposant)

1. care impune respect sau admirație; impunător.
 

impresionant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impressionnant)

1. (și adv.) care produce o impresie, o emoție puternică; tulburător.
2. impunător, impozant.
 

magistral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

1. adj. (și adv.) de maestru; perfect, desăvârșit, extraordinar.
2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn.
3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă.
4. s. f. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc.
5. conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor.
6. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.
 

maiestuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestoso, fr. majesteux)

1. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn.