inferență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. inférence)
Etimologie: (fr. inférence)
1. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate.
2. rationament deductiv prin care concluziile sunt conchise dintr-o propoziție admisă ca fiind adevărată.