Dictionar

antiinfracțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti + infracţional)

1. care să prevină sau să combată infracțiunile; împotriva infracțiunilor.
 

penal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pénal, lat. poenalis)

1. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse.
2. drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune.
3. s. n. drept penal.
 

penologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénologie)

1. știință care se ocupă cu studiul pedepselor ce sancționează infracțiunile penale și cu aplicarea lor.
 

poliție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ Polizei, fr. police, rus. poliţiia)

1. organ de stat care menține ordinea publică și reprimă infracțiunile.
2. localul în care se află.
3. reprezentanții poliției.