act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.

cazier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casier)

1. mobilă compartimentată unde se păstrează acte, dosare etc.
2. ~ judiciar = fișă de evidență cu datele privind antecedentele penale ale unei persoane.
3. (poligr.) dulăpior în care se păstrează litere.

complicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complicité)

1. participare la săvârșirea unei fapte penale sau reprobabile.

condamnare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condamna)

1. acțiune de a condamna.
2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă.

corecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correctionnel)

1. care pedepsește o infracțiune.
2. închisoare ~ă = sancțiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni.

crimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crime)

1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității.
3. nelegiuire, fărădelege.
4. păcat.