Dictionar

oxigenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxygéné)

1. care conține oxigen.
2. apă ~ă = lichid incolor, dintr-o soluție de perhidrol cu apă, dexinfectant și decolorant.
3. (despre păr) decolorat cu apă oxigenată; (despre persoane) cu astfel de păr.
 

oxigenator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oxygénateur)

1. aparat pentru creșterea conținutului de oxigen.
 

azotos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoteux)

1. azotat.
2. acid ~ = acid oxigenat al azotului, cu proprietăți oxidante și reductoare; acid nitros.
 

bromic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromique)

1. acid ~ = acid oxigenat al bromului.
 

cloric

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chlorique)

1. (chimie) derivat din clor; referitor la clor.
2. acid ~ = acid oxigenat al clorului, oxidant foarte puternic.
 

cloros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloreux)

1. acid ~ = acid oxigenat al clorului trivalent.
 

cromic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromique)

1. acid ~ = acid oxigenat al cromului.
 

ditionic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dithionique)

1. acid ~ = acid oxigenat al sulfului, rezultat prin oxidarea acidului sulfuros.