OK
X
trivalent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. trivalent)
1.
(despre
elemente
chimice)
care
are
valența3.
2.
(despre
celule)
cu
trei
cromozomi
omologi
în
cursul
meiozei.
trivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trivalence)
1.
proprietate
a
unui
element
chimic
de
a
fi
trivalent.
alaun
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alaun)
1.
sulfat
dublu
al
unui
metal
trivalent
sau
monovalent;
sulfat
dublu
de
aluminiu
și
potasiu;
piatră-acră.
cloros
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chloreux)
1.
acid
~
=
acid
oxigenat
al
clorului
trivalent.
FERI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ferri-, cf. lat. ferrum „fier”)
1.
„fier
(trivalent),
feruginos”.
feric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ferrique)
1.
(despre
substanțe)
care
conține
fier
trivalent.
hemină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hémine)
1.
substanță
organică
formată
din
hem
prin
transformarea
fierului
bivalent
în
fier
trivalent.
sescvioxid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sesquioxyde)
1.
oxid
în
a
cărui
formulă
intră
un
element
trivalent.