Dictionar

omologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homologie)

1. calitatea a ceea ce este omolog.
2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv.
3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite.
 

acridologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acrido- + -logie)

1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.
 

alelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi.
 

anilidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. anilide)

1. derivat de acilare al anilinei și al omologilor respectivi, prin acțiunea acizilor, a clorurilor acide și a anhidridelor.
 

anizodontie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anisodontie)

1. dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi.
 

araneografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aranéographie)

1. parte a entomologiei, care se ocupă cu descrierea păianjenilor.
 

araneologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aranéologie)

1. (zool.) parte a entomologiei referitoare la păianjeni; arahnologie.