proiectiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (după fr. projectif)
Etimologie: (după fr. projectif)
1. referitor la activitatea de proiectare, la proiecție.
2. (mat.; despre figuri) care își păstrează proprietățile când sunt proiectate pe un plan.
3. geometrie ~ă = geometrie care studiază proprietățile proiective ale figurilor.
4. (psih.; despre tehnici, teste) care permite obținerea unei reprezentări obiective a intervenției personalității unui individ într-o anumită activitate.