Dictionar

profana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. profaner, lat. profanare)

1. a pângări; (p. ext.) a necinsti.
 

profanațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.
 

profanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.
 

blasfemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. blasphemia)

1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
 

polua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. polluer)

1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe novice.
2. (fig.) a profana, a murdări.
 

profanațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.
 

sacrileg, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (lat. sacrilegus)

1. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.
2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.
 

sacrilegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sacrilegium, fr. sacrilège)

1. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump.
 

viola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. violer, lat. violare)

1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept.
2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz.
3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie).
4. a profana.
5. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei.