prospectare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. prospecta)
Etimologie: (v. prospecta)
1. acțiunea de a prospecta și rezultatul ei.
2. ansamblu de cercetări efectuate pentru a descoperi și localiza zăcăminte minerale utile; prospecțiune.
3. studiere a cererii și ofertei de mărfuri de pe o piață dată.
4. (comerț) acțiunea de a căuta noi clienți.