localiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. localiser)

1. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la).
2. tr. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune).
3. a da un caracter local, a adapta (o operă literară, un software etc.) la specificul unei țări, regiuni etc.

localiza

Parte de vorbire:  traducere  
Etimologie:

1. FR localiser
2. EN localize, localise
3. IT localizzare
4. PT localizar

localizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. localisable)

1. care poate fi localizat cu precizie.

localizăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (localiza + -ăciune)

1. acțiunea de a localiza și rezultatul ei; localizare, (înv.) localizație, (înv.) localizațiune.
2. fixare între anumite limite de spațiu, de timp; detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui obiect într-o piesă etc.
3. (tehnică) detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc.
4. adaptare a unei opere literare pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp.

localizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (localiza)

1. acțiunea de a (se) localiza.
2. ~ări cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoarței cerebrale.
3. operă literară localizată.
4. detectare și precizare a poziției unui obiect, a unui zăcământ, a unui post de radioemisiune etc.
5. restrângere la un areal limitat, în distribuția biogeografică a speciilor.

localizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. localiza)

1. care este fixat într-un anumit loc, limitat pe un anumit spațiu.
2. care este determinat în spațiu sau în timp.
3. (despre opere literare) adaptat la specificul local, la condițiile istorice, culturale, sociale ale unei țări.

localizator, - oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. localisateur)

1. care fixează în spațiu și în timp.
2. care localizează, care face posibilă localizarea.
3. (persoană) care adaptează o operă literară.

acrodermatită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodermatite)

1. dermatită localizată la extremități.

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.

adenalgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénalgique)

1. referitor la adenalgie (durere localizată în ganglioni).

adenalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénalgie)

1. (med.) durere localizată în ganglioni; adenodinie.

adipozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adiposité)

1. (med.) acumulare patologică de grăsime într-un țesut, de obicei localizată în anumite părți ale corpului; adipoză.

artralgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arthralgie)

1. (med.) durere localizată la nivelul articulațiilor; durere articulară; artrodinie.