prospecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prospection)

1. ansamblul cercetărilor efectuate pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune; prospectare.
2. (var.) prospecție.

geotermometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géothermométrie)

1. metodă geofizică de prospecțiune bazată pe determinarea variației temperaturii solului.

ionometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ionométrie)

1. metodă de prospecțiune radiometrică pentru măsurarea ionizării aerului de către radiațiile radioactive.

magnetometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétométrie)

1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice.
2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru.
3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice.

seismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séismique)

1. referitor la seisme, provocat de seisme.
2. zonă ~ă = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice; stație ~ă = stație cu aparatură pentru înregistrarea seismelor; prospecțiune ~ă = seismometrie.

sondaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sondage)

1. explorare făcută cu o sondă în sol, pe fundul unei ape etc.; prospecțiune.
2. ~ meteorologic = determinarea condițiilor meteorologice (temperatură, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei.
3. introducere a unei sonde într-o cavitate naturală a organismului ori într-o plagă pentru evacuarea substanțelor nocive sau pentru extragerea unei probe în vederea unei analize.
4. cercetare sumară prin consultarea unor părți dintr-un material.
5. săpătură pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului.
6. luare de probe dintr-un material compact sau granulat.
7. (în învățământ) acțiune de cunoaștere care se efectuează doar asupra unui fragment considerat ca reprezentativ pentru totalitate.
8. ~ de opinie = anchetă care urmărește cunoașterea părerilor oamenilor în diferite probleme.

prospectare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. prospecta)

1. acțiunea de a prospecta și rezultatul ei.
2. ansamblu de cercetări efectuate pentru a descoperi și localiza zăcăminte minerale utile; prospecțiune.
3. studiere a cererii și ofertei de mărfuri de pe o piață dată.
4. (comerț) acțiunea de a căuta noi clienți.