diferențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. différentiel)

1. adj. care diferențiază.
2. care comportă, lucrează cu diferențe.
3. (mat.) referitor la diferențe care tind către zero.
4. ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația.

econometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. économétrie)

1. tehnica studierii fenomenelor și proceselor economice pe baza analizei matematice și statistice.

hipnoanaliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypno-analyse)

1. metodă psihoterapeutică în care se asociază hipnoza cu tehnica psihanalizei.

integral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)

1. adj. (și adv.) întreg, complet.
2. făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă.
3. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor.
4. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale.
5. simbol matematic care indică operația de integrare.

neopozitivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néopositivisme)

1. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei.

neospiritualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + spiritualism)

1. curent în gândirea filozofică din Franța și Italia, care a imprimat interpretării și analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcție mai subiectivistă, de coloratură iraționalistă și antiintelectualistă.