Dictionar

diatomit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatomite)

1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
 

gaiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaize)

1. rocă sedimentară silicioasă, poroasă și ușoară, din granule de cuarț și din organisme silicioase.
 

jasp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaspe)

1. rocă silicioasă compactă, variat colorată, piatră semiprețioasă.
 

kieselgur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Kieselgur)

1. (geologie) rocă sedimentară silicioasă, poroasă și friabilă, formată prin acumularea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit.
2. (var.) chiselgur, kiselgur.
 

lidită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lyddite)

1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari.
2. melinită.
 

lorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lorica)

1. armură medievală; platoșă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.