Dictionar

diatomee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatomées)

1. clasă de alge brune-gălbui unicelulare, microscopice, cu schelet silicios, libere sau în colonii.
 

auxospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auxospore)

1. (bot.) spor de creștere, la diatomee.
 

diatomit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatomite)

1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
 

lorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lorica)

1. armură medievală; platoșă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.
 

naviculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. navicula)

1. algă microscopică din grupul diatomeelor, care produce colorația verde a unor stridii.
 

tripoli

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tripoli)

1. (geol.) rocă silicioasă friabilă de origine organică, compusă în principal din cochilii de diatomee și radiolare; diatomit, kiselgur.