OK
X
tripoli
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. tripoli)
1.
(geol.)
rocă
silicioasă
friabilă
de
origine
organică,
compusă
în
principal
din
cochilii
de
diatomee
și
radiolare;
diatomit,
kiselgur.
diatomit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diatomite)
1.
rocă
organogenă
silicioasă
prin
sedimentarea
cochiliilor
de
diatomee;
tripoli,
kiselgur.
regență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. régence)
1.
guvernare
a
unui
stat
monarhic
exercitată
de
una
sau
de
mai
multe
persoane
în
timpul
minorității
sau
al
absenței
regelui;
perioada
respectivă;
persoanele
care
guvernează.
2.
(ist.)
nume
care
se
dădea
unor
state
musulmane
din
nordul
Africii
(Tripolitania,
Algeria,
Tunisia)
guvernate
printr-o
delegație
a
sultanului
din
Constantinopol.