Dictionar

splendoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. splendeur, lat. splendor)

1. frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție.
2. lucru splendid.
 

brianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillance)

1. strălucire.
2. (fig.) splendoare, măreție, pompă.
 

fastuozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fastuosità)

1. formă, fast, splendoare.
 

grandoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grandeur)

1. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare.
 

lux 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxe, lat. luxus)

1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor.
2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.
3. splendoare, eleganță; fast, somptuozitate.
4. (fig.) risipă, exces.
 

nimb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nimbe, lat. nimbus)

1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă.
2. cerc, zonă luminoasă.
3. nor (de praf).
4. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă.
 

pompă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompe, lat. pompa)

1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu.
2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor.