desenat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (desena)

1. acțiunea de a desena și rezultatul ei; desenare.
2. reprezentarea printr-un desen, idee sau senzație; conturare în fața privirii; schițare a unei probleme, a unei chestiuni.

desenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (desena)

1. reprezentat prin desen.
2. (despre un obiect) conturat în fața privirii.
3. (despre o problemă, o chestiune) schițat.
4. (var.) desemnat.

desenator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déssinateur)

1. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic).

desenatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (desena + -/t/ură)

1. proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie.

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.

comics

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. comics)

1. broșură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseși aceste benzi.

conturist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (contur + -ist)

1. desenator specializat în operația de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animație.

creion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crayon)

1. bastonaș de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat.
2. schiță a unui desen executată în creion (1); eboșă (a unui tablou, a unei poezii).
3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuințări.
4. ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare.
5. (fig.) ușurință de a scrie, de a desena, de a compune.

creionist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. crayoniste)

1. desenator în creion.
2. persoană care desenează cu creionul.