Dictionar

desena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dessiner)

1. tr. a face un desen.
2. refl. a apărea, a se contura, a se profila.
 

desenat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (desena)

1. acțiunea de a desena și rezultatul ei; desenare.
2. reprezentarea printr-un desen, idee sau senzație; conturare în fața privirii; schițare a unei probleme, a unei chestiuni.
 

desenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (desena)

1. reprezentat prin desen.
2. (despre un obiect) conturat în fața privirii.
3. (despre o problemă, o chestiune) schițat.
4. (var.) desemnat.
 

desenator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déssinateur)

1. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic).
 

desenatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (desena + -/t/ură)

1. proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie.
 

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
 

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

comics

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. comics)

1. broșură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseși aceste benzi.
 

construi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. construire, lat. construere)

1. tr. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc.
2. (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina.
3. a desena, a trasa o figură geometrică.
4. (lingv.) a realiza o construcție (4).
5. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale.
 

conturist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (contur + -ist)

1. desenator specializat în operația de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animație.
 

craniostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crâniostat)

1. dispozitiv pentru localizarea și fixarea craniului în vederea executării unei radiografii.
2. suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui.