creion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crayon)

1. bastonaș de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat.
2. schiță a unui desen executată în creion (1); eboșă (a unui tablou, a unei poezii).
3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuințări.
4. ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare.
5. (fig.) ușurință de a scrie, de a desena, de a compune.

creiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crayonner)

1. a desena, a schița cu creionul.
2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj.

creionaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crayonnage)

1. creionare; desen făcut cu creionul.

creionist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. crayoniste)

1. desenator în creion.
2. persoană care desenează cu creionul.

trăsătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tras + -ătură)

1. aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci etc.
2. aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
3. linie caracteristică a feței unei persoane.
4. linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.
5. (expr.) dintr-o ~ de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri.
6. (psihologie) ~ de caracter = o caracteristică determinată de gene.
7. ~ de unire = liniuță de unire.