corectură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.