Dictionar

mahmureală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mahmur + -eală)

1. faptul de a fi mahmur, stare caracteristică a omului care nu s-a trezit complet din beție sau din somn; buimăceală, mahmurie, (regional) mahmur.
2. proastă dispoziție, posomoreală.
 

deșteptat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deștepta)

1. care s-a trezit din somn.
2. (fig.) scos dintr-o stare de inerție, de indiferență, de înapoiere.
3. (înv.) deștept.
4. (înv.) înviat.
 

neputrezitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + putrezitor)

1. care nu putrezește; imputrescibil.
2. (înv.) care durează în veci; veșnic.
3. (var.) neputrezitoriu.
4. (antonim) putrezitor.
 

putrezitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (putrezi + -tor)

1. care putrezește ușor; care este supus putrezirii; putrescibil.
2. (prin ext.) care este muritor, efemer.
3. care face să putrezească.
4. (antonim) neputrezitor.
5. (var.) (înv.) putreditor.
 

imputrezibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (in- + putrezibil; cf. fr. imputrescible)

1. care nu putrezește; imputrescibil.
2. (antonime) putrescibil, putrefiabil, (înv.) putrezicios, (înv.) putrezitor.
 

buscai

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. bușcă)

1. bucățele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul.