ventriloc, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. ventriloque)
Etimologie: (fr. ventriloque)
1. persoană care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen.
2. (în particular) artist care interpretează cu o marionetă și care folosește această tehnică pentru a da impresia că vocea iese din gura păpușii.
3. (sinon.) engastrimit.
4. (var.) ventrilog.