Dictionar

virulență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virulence, lat. virulentia)

1. însușirea de a fi virulent.
2. gradul de intensitate infecțioasă a unei boli.
 

virulență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT virulentia
2. FR virulence
3. EN virulency; virulence
4. DE Virulenz
5. RU вирулентность
6. HU fertőzőképesség
 

avirulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. avirulent)

1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).
 

profag

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. prophage)

1. (microbiologie) bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență.
2. (virologie) virus al cărui material genetic este integrat în genomul gazdei; provirus.
 

subicter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subiectère)

1. formă de icter cu virulență scăzută.