Dictionar

clinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clinomètre)

1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont și zenitale față de verticala locului.
2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice.
3. piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor.
 

declinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclinomètre)

1. aparat pentru măsurarea declinației magnetice.
 

giroclinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyroclinomètre)

1. aparat giroscopic care indică înclinarea laterală a avionului.
 

inclinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inclinomètre)

1. instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă.
2. aparat folosit în inclinometrie.
3. instrument care indică direcția magnetismului Pământului.
 

teleclinometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. téléclinomètre)

1. instrument cu care se măsoară deviația sondelor de la verticală, indicațiile fiind transmise electric la suprafață.
 

celometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelomètre)

1. instrument compus dintr-o lunetă și un înclinometru, cu care se determină înălțimea norilor.
 

declinograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déclinographe)

1. aparat cu care se măsoară variația declinației magnetice; declinometru înregistrator.