OK
X
escrocherie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escroquerie)
1.
înșelătorie,
pungășie,
șarlatanie.
2.
înșelăciune,
fraudă.
escroc, -oacă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. escroc)
1.
cel
care
comite
o
escrocherie,
care
are
obiceiul
de
a
escroca;
persoană
care
încearcă
să
fure,
să
înșele;
pungaș,
șarlatan.
escroca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. escroquer)
1.
a
săvârși
o
escrocherie,
a
înșela.
gangsterism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. gangstérisme)
1.
faptă,
comportare
de
gangster;
banditism
organizat
sau
escrocherie
în
stil
mare;
(prin
ext.)
hoție,
tâlhărie.
șarlatanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (şarlatan + -ie)
1.
faptă
de
șarlatan;
escrocherie.
trufă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. truffe)
1.
inducere
în
eroare;
înșelătorie,
șarlatanie.
2.
abuz
de
încredere,
escrocherie.
3.
gen
de
ciuperci
comestibile
foarte
gustoase,
violete-negricioase,
de
forma
unui
cartof.
4.
produs
de
cofetărie
pe
bază
de
cremă
de
unt
și
ciocolată.
5.
nas
al
unui
câine.
înșelătorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înșelător + -ie)
1.
atitudine,
purtare,
faptă
a
celui
care
înșală;
inducere
în
eroare;
(prin
ext.)
escrocherie.