Dictionar

incontinență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incontinence, lat. incontinentia)

1. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni.
2. (fig., fam.) logoree, limbuție.
 

cervicocistopexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cervico-cystopexie)

1. (med.) suspendare chirurgicală a colului vezical în caz de incontinență urinară.
 

encopretic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. encoprétique)

1. I. (med.) care se referă la encoprezis, adică la incontinența fecală.
2. califică o persoană care suferă de encoprezis.
3. II. persoană care suferă de encoprezis.
 

encoprezis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. encopresis, fr. encoprésie)

1. (med.) boală care poate afecta adulții și copiii (după vârsta de 4 ani) și care se manifestă sub formă de defecație, în general involuntară, în locuri nepotrivite; incontinență fecală.
2. (var.) encoprezie.
 

incontinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incontinent, lat. incontinens)

1. nereținut, lipsit de moderație.
2. desfrânat.
3. suferind de incontinență.
 

pamper

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. pamper, Pampers - marcă americană de produse pentru copii)

1. îmbrăcăminte absorbantă purtată de un copil sau de cineva care suferă de incontinență; scutec absorbant.
2. (var.) pampers.
 

sialoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sialorrhée)

1. (med.) incontinență salivară sau scurgerea salivei prin deschiderea bucală; secreție exagerată de salivă; ptialism.