OK
X
reasigura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. réassurer)
1.
a
(se)
asigura
din
nou;
a
reînnoi
o
asigurare.
reasigurare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (reasigura)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reasigura.
2.
operație
prin
care
o
societate
de
asigurări
transferă
parțial
sau
integral
riscurile
asumate
asupra
uneia
sau
mai
multor
societăți
de
asigurare.
3.
sumă
depusă
pentru
reasigurare.
reasigurător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (reasigura + -tor)
1.
societate
de
asigurări
care
preia
parțial
sau
integral
riscurile
ce
depășesc
capacitatea
de
plată
a
reasiguratului.
reasigurare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (reasigura)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reasigura.
2.
operație
prin
care
o
societate
de
asigurări
transferă
parțial
sau
integral
riscurile
asumate
asupra
uneia
sau
mai
multor
societăți
de
asigurare.
3.
sumă
depusă
pentru
reasigurare.
reasigurător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (reasigura + -tor)
1.
societate
de
asigurări
care
preia
parțial
sau
integral
riscurile
ce
depășesc
capacitatea
de
plată
a
reasiguratului.
retrocesiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rétrocession, lat. retrocessio)
1.
act
prin
care
se
retrocedează
ceva.
2.
asigurare
încheiată
din
nou
de
un
reasigurator,
prin
care
transmite
o
parte
din
suma
asigurată
unei
alte
societăți.