Dictionar

Rezultate principale (Muceni):

Muceni

Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (v. mucenic)

1. a supune la un martiriu; a martiriza.


Rezultate secundare (Muceni):

Mucenicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (mucenic + -esc)

1. care se referă la mucenici, care aparține mucenicilor.

2. specific mucenicilor, de mucenic.


Mucenie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (srb. mučenje, rs. мучение)

1. supunere la un martiriu; martirizare.

2. loc unde era torturat sau ucis un mucenic.

3. (var.) măcenie, mâcenie.


Muceniță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. mučenica)

1. mucenică.

2. (fig.) femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune; martiră.

3. (var.) (înv.) măceniță.


Martir, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., lat., gr. martyr)

1. mucenic (al bisericii).

2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale.


Mucenie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (srb. mučenje, rs. мучение)

1. supunere la un martiriu; martirizare.

2. loc unde era torturat sau ucis un mucenic.

3. (var.) măcenie, mâcenie.


Mucenicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (mucenic + -esc)

1. care se referă la mucenici, care aparține mucenicilor.

2. specific mucenicilor, de mucenic.


Muceniță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. mučenica)

1. mucenică.

2. (fig.) femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune; martiră.

3. (var.) (înv.) măceniță.