OK
X
muceni
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv.)
Etimologie: (v. mucenic)
1.
a
supune
la
un
martiriu;
a
martiriza.
mucenicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (mucenic + -esc)
1.
care
se
referă
la
mucenici,
care
aparține
mucenicilor.
2.
specific
mucenicilor,
de
mucenic.
mucenie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (srb. mučenje, rs. мучение)
1.
supunere
la
un
martiriu;
martirizare.
2.
loc
unde
era
torturat
sau
ucis
un
mucenic.
3.
(var.)
măcenie,
mâcenie.
muceniță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sl. mučenica)
1.
mucenică.
2.
(fig.)
femeie
care
se
jertfește
pentru
o
idee,
o
acțiune;
martiră.
3.
(var.)
(înv.)
măceniță.
martir, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., lat., gr. martyr)
1.
mucenic
(al
bisericii).
2.
cel
care
îndură
chinuri
pentru
convingerile
sale.
mucenie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (srb. mučenje, rs. мучение)
1.
supunere
la
un
martiriu;
martirizare.
2.
loc
unde
era
torturat
sau
ucis
un
mucenic.
3.
(var.)
măcenie,
mâcenie.
mucenicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (mucenic + -esc)
1.
care
se
referă
la
mucenici,
care
aparține
mucenicilor.
2.
specific
mucenicilor,
de
mucenic.
muceniță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sl. mučenica)
1.
mucenică.
2.
(fig.)
femeie
care
se
jertfește
pentru
o
idee,
o
acțiune;
martiră.
3.
(var.)
(înv.)
măceniță.