OK
X
arcubalistă
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (lat. arcuballista)
1.
(istorie)
arbaletă
sau,
eventual,
o
armă
de
mână
cu
torsiune.
arbaletă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arbalète)
1.
armă
din
evul
mediu
constând
dintr-un
arc
montat
pe
un
suport,
care
servea
la
aruncat
săgeți
sau
proiectile;
(înv.)
arbalestră,
(înv.)
arcubalistă.
2.
armă
folosită
la
vânătoarea
sub
apă.
arbalestră
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. arbalèstre)
1.
armă
de
aruncat
săgeți
sau
proiectile,
asemănătoare
cu
un
arc
orizontal;
arbaletă,
(înv.)
arcubalistă.