OK
X
chintesenția
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. quintessencier)
1.
a
ridica
pe
cea
mai
înaltă
treaptă
a
purității,
a
subtilității;
a
rafina;
a
sintetiza.
chintesențial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (chintesenţă + -ial, cf. fr. quintessentiel)
1.
referitor
la
chintesență,
la
ceea
ce
constituie
esențialul,
elementul
primordial
pentru
ceva.
chintesențiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. quintessencié)
1.
de
o
subtilitate
excesivă;
cu
un
grad
ridicat
de
subtilitate.
2.
care
apare
în
forma
sa
cea
mai
concentrată,
cea
mai
rafinată.
chintesențiere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. quintessenciation)
1.
acțiunea
de
a
chintesenția;
rafinament
extrem.