Dictionar

sintetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. synthétiser)

1. a face o sinteză, a uni prin sinteză.
 

resintetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. resynthétiser)

1. a sintetiza din nou.
 

sintetizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sintetiza + -tor)

1. care sintetizează.
2. care produce prin sinteză, care realizează sinteza unei substanțe.
3. care redă pe scurt conținutul unei cărți, al unei lucrări, al unei expuneri etc.
4. care reunește fapte sau informații împrăștiate și le reunește într-un tot coerent.
 

alotrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allotrophique)

1. (biol.; despre organisme) care folosește substanțele organice sintetizate.
2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor.
 

antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.
 

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
 

biocatalizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biokatalysator)

1. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice.
 

chintesenția

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. quintessencier)

1. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza.
 

coligare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. colligation)

1. (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
2. (fiz.) formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi.