auricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.
2. care aparține auriculului.
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.

baud

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baud)

1. unitate de viteză în transmisiunile telegrafice.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

cromoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoscope)

1. aparat optic pentru reproducerea în culori a clișeelor ortocromatice.
2. cinescop folosit la transmisiunile de televiziune în culori.

detimbrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + timbru)

1. modificare a spectrului de frecvență, a timbrului unei transmisiuni fonice.

duplex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

1. sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni.
2. mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături.
3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.
4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri.
5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.
6. apartament (de lux) pe două nivele.
7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.
8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru același caracter.