Dictionar

ghirlandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guyrlande, it. ghirlanda)

1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative.
2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma.
3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul.
 

ghirlandat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (ghirlandă + -at)

1. împodobit cu ghirlande; înghirlandat.
 

encarpă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encarpe)

1. ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice.
 

feston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. feston, it. festone)

1. broderie în formă de mici semicercuri pe marginea unui obiect de pânză.
2. motiv decorativ care imită o astfel de broderie.
3. ghirlandă de cute periglaciare sau tectonice.
 

sertiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sertiforme)

1. în formă de ghirlandă sau cunună.
 

înghirlandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (în- + ghirlandă)

1. împodobit cu ghirlande (de flori, de frunze etc.); (rar) ghirlandat.
 

SERTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. sertum „cunună, ghirlandă”)

1. „cunună, ghirlandă”.
 

ghirlandat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (ghirlandă + -at)

1. împodobit cu ghirlande; înghirlandat.