OK
X
batură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. battura)
1.
șanț
pe
ambele
laturi
ale
chilei
unei
nave
de
lemn
pe
care
se
prind
coastele
și
bordajul.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
dubla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. doubler)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
face
de
două
ori
mai
mare;
a
(se)
îndoi.
2.
tr.
a
face
o
lucrare
similară
cu
alta
existentă,
sau
care
servește
aceluiași
scop
ca
și
prima.
3.
a
căptuși
(o
haină,
bordajul
sau
puntea
unei
nave
etc.).
4.
a
înlocui
un
actor
într-un
anumit
rol
pe
care
îl
deține
într-o
distribuție,
a
fi
dublura
unui
actor;
(fig.)
a
secunda,
a
însoți.
5.
a
executa
un
dublaj
(1).
6.
(sport)
a
depăși
cu
un
tur
un
concurent.
7.
(mar.)
a
ocoli
cu
nava
un
obstacol
sau
un
reper
de
navigație.
8.
a
întări
o
velă
în
vederea
luptei
sau
în
caz
de
vreme
rea.
dublură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. doublure)
1.
(al
doilea)
interpret
al
unui
rol
într-o
piesă
de
teatru,
într-un
film,
care
înlocuiește
în
anumite
ocazii
pe
titularul
rolului.
2.
obiect
la
fel
cu
altul.
3.
căptușeală
de
haine
etc.
4.
(mar.)
bucată
de
pânză
ce
dublează
o
tendă
sau
o
velă.
5.
tablă
suplimentară
sudată
peste
bordajul
unei
nave,
pentru
a-l
întări
în
punctele
mai
solicitate.
ghirlandă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. guyrlande, it. ghirlanda)
1.
împletitură
de
frunze
sau
de
flori
în
formă
de
lanț
sau
de
cunună;
ornament
de
această
formă,
în
arhitectură
sau
în
artele
decorative.
2.
(mar.)
înfășurări
ale
unei
parâme,
la
anumite
distanțe,
pentru
a-i
menține
forma.
3.
ansamblu
de
piese
de
legătură
în
formă
de
V,
care
îmbină
etrava
cu
bordajul.
gutieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gouttière)
1.
(mar.)
piesă
care
face
legătura
între
puncte
și
marginea
bordajului.
2.
aparat
în
chirurgie
pentru
susținerea
unui
membru
fracturat.