dublură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. doublure)
Etimologie: (fr. doublure)
1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului.
2. obiect la fel cu altul.
3. căptușeală de haine etc.
4. (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă.
5. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate.