OK
X
armurier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armurier)
1.
cel
care
fabrică,
repară
sau
vinde
arme
(de
foc).
2.
(maistru
militar)
specialist
în
verificarea
și
repararea
armamentului.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
consilier, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. conseiller)
1.
persoană
care
dă
opinii
și
recomandări;
sfătuitor,
sfetnic.
2.
persoană
a
cărei
funcție
este
de
a
ghida
sau
asista
altă
persoană
în
anumite
domenii.
3.
specialist
care
rezolvă
problemele
deosebite
dintr-un
anumit
domeniu.
4.
titlu
al
unor
funcționari
din
înaltele
instanțe
de
judecată
sau
de
verificare.
5.
membru
al
unui
consiliu.
contrapartidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. contrepartie)
1.
dublură
a
unui
cont,
a
unui
registru,
ținută
pentru
verificare.
2.
(bursă)
operație
contrară
alteia
pentru
a
reduce
riscurile
sau
din
orice
alt
motiv.
3.
(la
jocul
de
cărți)
partidă
nouă,
jucată
de
către
cineva
cu
aceiași
parteneri,
pentru
a-și
lua
revanșa.
4.
element
care
se
opune
altuia,
stabilind
echilibrul;
contraparte.
contraproiect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. contreprojet)
1.
proiect
pentru
verificarea,
îmbunătățirea
sau
înlocuirea
unui
proiect
anterior.
control
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrôle)
1.
verificare
a
unei
activități
pentru
a
urmări
mersul
ei
și
pentru
a
lua
măsuri
de
îmbunătățire.
2.
cifră
de
~
=
exponent
care
indică
limitele
cantitative
ale
producției;
lucrare
de
~
=
lucrare
scrisă
prin
care
se
verifică
periodic
cunoștințele
elevilor
și
studenților.
3.
urmărire
a
funcționării
unui
sistem
tehnic,
proces
tehnologic
etc.
4.
supraveghere
continuă
(morală
sau
materială).
5.
stăpânire.
6.
dirijare
a
propriilor
mișcări
și
manifestări.
7.
instituție
însărcinată
cu
supravegherea
unor
activități.
8.
(pl.)
registru
de
evidență
a
personalului
(și
a
animalelor)
unei
unități
militare.