OK
X
bizarerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bizarrerie)
1.
ciudățenie,
extravaganță;
fantezie.
curiozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. curiosité, lat. curiositas)
1.
dorința
de
a
cunoaște
ceva
nou
sau
neobișnuit.
2.
indiscreție.
3.
caracterul
ciudat
al
unui
lucru,
al
unei
ființe;
raritate,
ciudățenie.
fantezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)
1.
imaginație.
2.
imaginație
creatoare.
3.
produs
al
imaginației;
închipuire,
plăsmuire,
născocire.
4.
înclinare
personală,
gust,
ciudățenie,
capriciu.
5.
(muz.)
lucrare
instrumentală
sau
orchestrală
liberă.
6.
piesă
instrumentală,
în
stil
contrapunctic,
cu
caracter
fantastic.
7.
țesătură
al
cărei
colorit
și
textură
sunt
făcute
să
permită
maxima
imaginație
a
autorului.
incredibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incrédibilité, it. incredibilità)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
incredibil,
a
ceea
ce
este
de
necrezut.
2.
ciudățenie.
3.
(anton.)
credibilitate.
manie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ngr. manie, fr. manie)
1.
boală
mintală
manifestată
prin
dispoziție
euforică,
succesiune
rapidă
și
incoerentă
a
ideilor.
2.
obsesie,
preocupare
exclusivă
pentru
ceva;
ciudățenie,
toană.
originalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. originalité)
1.
însușirea
de
a
fi
original
(2);
fel
particular
de
a
fi.
2.
atitudine
originală;
ciudățenie,
extravaganță.