OK
X
combinație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. combinatio)
1.
reunire,
îmbinare,
combinare.
2.
substanță
formată
din
două
sau
mai
multe
elemente
chimice.
3.
(fam.)
aranjament,
plan;
calcul.
combinație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
combinatio
2.
FR
combination
3.
EN
combination
4.
DE
Kombination;
Zusammenstellung
5.
RU
комбинaция
6.
HU
kombináció,
összeállítás
combinație nouă; neocombinație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
combinatio
nova;
neocombinatio
2.
FR
combination
nouvelle
3.
EN
new
combination
4.
DE
neue
Kombination;
Neukombination
5.
RU
новaя
комбинaция;
новокомбинaция
6.
HU
új
kombináció,
új
összeállítás
acvaterariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acva/riu/ + terariu)
1.
combinație
între
un
acvariu
și
un
terariu.
albuminat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albuminate)
1.
combinație
a
unei
albumine
cu
oxizi
metalici;
metaproteină.
aldoximă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)
1.
combinație
organică
rezultată
din
condensarea
unei
aldehide
cu
hidroxilamina.
amoniac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ammoniac)
1.
gaz
incolor,
sufocant,
cu
miros
înțepător,
înecăcios,
combinație
a
hidrogenului
cu
azotul.
amoniat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. ammoniate)
1.
combinație
a
amoniacului
cu
un
oxid
metalic;
amoniacat.
anhidridă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anhydride)
1.
substanță
anorganică
(oxid)
care,
în
combinație
cu
apa,
dă
un
acid.
2.
substanță
organică
rezultând
prin
eliminarea
unei
molecule
de
apă
din
două
grupări
carboxil.
3.
~
carbonică
=
bioxid
de
carbon;
~
acetică
=
lichid
incolor
cu
miros
înțepător,
folosit
la
fabricarea
coloranților,
a
medicamentelor
etc.