OK
X
taumaturg
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. thaumaturge)
1.
cel
care
pretinde
că
poate
face
minuni.
taumaturgie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. thaumaturgie)
1.
pretinsă
putere
de
a
face
minuni;
magie.
făcător, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (face + -ător)
1.
(persoană)
care
face,
care
creează,
realizează,
săvârșește,
lucrează,
execută
ceva.
2.
s.m.f.
~-de-bine
=
binefăcător.
3.
s.m.f.
~-de-rele
=
răufăcător.
4.
s.m.
(înv.,
pop.)
~-de-minuni
=
taumaturg.
5.
s.m.
(înv.)
~-de-pace
=
pacificator.
6.
adj.
(despre
obiecte
de
cult,
mai
ales
despre
icoane)
~
(sau
~oare)
de
minuni
=
a)
prin
care
se
manifestă
voința
divină;
b)
care
vindecă
în
mod
miraculos;
c)
care
face
lucruri
ieșite
din
comun.