Dictionar

bond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bond)

1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.
 

bonderiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bondériser)

1. a supune operației de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină.
 

bondisa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bondir)

1. (despre avioane) a face bonduri.
 

apide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apidés)

1. familie de insecte himenoptere: albinele, bondarii etc.
 

aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.
 

bondisa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bondir)

1. (despre avioane) a face bonduri.
 

girovag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrovague, lat. gyrovagus)

1. călugăr rătăcitor, vagabond.
 
 

vagabonda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vagabonder)

1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond.
2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul.