OK
X
conformație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conformation, lat. conformatio)
1.
structură
fizică
a
unui
corp,
a
unui
teren,
a
unei
substanțe;
constituție
(I,
2).
anemomorfie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anémomorphie)
1.
(bot.)
conformație
a
plantelor
de
a
se
apăra
împotriva
acțiunii
vântului;
anemomorfoză.
brahicefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brachycéphalie)
1.
conformație
a
craniului
brahicefal.
brahidactilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brachydactylie)
1.
viciu
de
conformație
prin
scurtimea
degetelor.
conformațional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. conformational)
1.
despre
sau
aparținând
conformației.
2.
(stereochimie)
referitor
la
conformație.
3.
(biochimie)
schimbare
~ă
=
schimbare
a
formei
unei
macromolecule,
adesea
indusă
de
factorii
de
mediu.
constituție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. constitution, lat. constitutio)
1.
totalitatea
particularităților
morfologice,
funcționale
și
psihologice
ale
unui
individ.
2.
conformație;
arhitectură.
3.
lege
fundamentală
a
unui
stat,
care
stabilește
principiile
de
bază
ale
organizării
lui,
drepturile
și
îndatoririle
fundamentale
ale
cetățenilor,
sistemul
electoral,
organizarea
organelor
supreme
și
locale.
diformitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. difformité, lat. difformitas)
1.
abatere
de
la
aspectul
și
proporțiile
normale;
viciu
de
conformație;
defect.
(p.
ext.)
urâțenie.