Dictionar

devergondaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dévergondage)

1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăț.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
 

fornicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fornication, lat. fornicatio)

1. relații sexuale în general, practicarea plăcerilor sexuale; desfrânare, luxură.
 

luxură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxure, lat. luxuria)

1. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență.
 

orgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. orgie; lat., gr. orgia)

1. (antichitate) sărbătoare dedicată lui Dionysos la greci, sau Bacchus la romani; bacanală.
2. petrecere la care desfrânarea sexuală în grup se adaugă la excesul de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț.
3. (fam.) consum excesiv de ceva; supraabundență, profuziune.
 

luxuriozitate

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (luxură)

1. viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, luxură.
 

desfrânăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (desfrâna + -ciune)

1. ducere a unui trai imoral; desfrânare, (neobișnuit) desfrânătețe.