Dictionar

nimfomană

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. nymphomane)

1. I. care suferă de sau are legătură cu nimfomania.
2. II. femeie sau femelă afectată de nimfomanie, de dependența de sex.
3. femeie care caută cât mai multă plăcere sexuală, care vrea să facă sex tot timpul, cu același partener sau nu, cu sau fără juisare.
 

nimfomaniac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nymphomaniaque)

1. referitor la nimfomanie.
 

nimfomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nymphomanie)

1. (med.) stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă; estromanie, mitromanie.
2. (prin analogie) exacerbarea rutului la femelă.
3. (var.) (înv.) ninfomanie.
 

estromanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. estromania)

1. dorința excesivă a unei femei de a copula, care poate duce la un comportament sexual promiscuu; nimfomanie.
 

nimfomană

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. nymphomane)

1. I. care suferă de sau are legătură cu nimfomania.
2. II. femeie sau femelă afectată de nimfomanie, de dependența de sex.
3. femeie care caută cât mai multă plăcere sexuală, care vrea să facă sex tot timpul, cu același partener sau nu, cu sau fără juisare.
 

nimfomaniac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nymphomaniaque)

1. referitor la nimfomanie.
 

uteromanie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. utéromanie)

1. excitație sexuală excesivă la femei, din cauze fizice sau psihologice, care determină un comportament dereglat; nimfomanie.