Dictionar

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

androgen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgène)

1. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi.
2. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine.
 

anofel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophèle, gr. anopheles)

1. țânțar ~ = țânțar a cărui femelă transmite microbul malariei.
 

bipar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. biparous, fr. bipare)

1. care dă naștere la două ființe o dată.
2. califică o femeie, o femelă care este mamă pentru a doua oară.
3. (bot.) cu ramuri bifurcate.
 

carmin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carmin)

1. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie.
 

ciațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cyathium)

1. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă.